S-a scris si s-a vorbit mult despre urmările sistemului comunist în România, după cei cinzeci de ani petrecuţi în regimul socialisto-comunisto-securist. Fiecare prezentator postdecembrist, al comunismului, a pedalat pe subiectul care îl interesa, sau pe un subiect care avea impact asupra majorităţii, arătând ororile închisorilor comuniste, întâmplările celor condamnaţi la canal şi alte orori, executate de organele de opresiune ale sistemului comunist.
S-a marşat mult asupra persoanelor care nu puteau avea o replică la acuzaţii, adică la foşti securişti, care nu puteau protesta la acuzaţii. Ştie toată lumea că braţul înarmat al partidului, nu era securitatea ci Miliţia, iar foştii miliţieni comunişti au devenit poliţişti şi nu pot fi criticaţi, pentru că fiind încă în serviciu, românul are impresia că trăieşte tot în comunism şi le este teamă de ei. De ce noii comunişti care au luat puterea după 1989, şi care se dădeau capitalişti nu au schimbat complet uniforma miliţienilor ?! De ce nu s-a renunţat la culoarea albastră?! De ce nu s-au făcut uniformele de culoare verde, roşie sau gri?! Pentru că este normal că noii stăpâni, nu aveau alte metode de conducere, decât cele folosite de comunişti, adică impunerea fricii, care aveau braţul înarmat, reprezentat de miliţieni, în uniforma lor albastră, culoare care este privită cu ură de orice român cinstit, aşa că se foloseşte tot culoarea albastră pentru o presiune şi crearea fricii în populaţie.
Ultimii douăzeci de ani de comunism a pus organele de miliţie pe primul loc. Nimănui nu îi era frică de securitate, dar toată lumea avea frică de miliţian. Numai un şmecher idiot nou, nu recunoaşte asta. Şi mulţi dintre capii miliţiei au rămas în continuare în funcţie, ba chiar au fost avansaţi. Nu s-au înnoit cadrele din miliţie, botezată acum poliţie, pentru că aleşii poporului din anii 1990, fuseseră colegi de opresiune a populaţiei, cu cadrele de miliţie. Iar dacă a avut loc o primenire de cadre în „miliţie”, s-a făcut la nivel de cadre executante, nu la nivel de cadre de decizie. Poate ştie cineva vreun locotenent de miliţie ieşit în 1990 de pe băncile şcolii, şi care acum ar trebui sa fie avansat la excepţional general.
Nu există aşa ceva, deoarece pâinea şi cuţitul se află tot la EI, ei fiind aceşti politicieni de doi lei, foşti şi actuali urmaşi ai ciumei roşii. Nici un sistem social, fie monarhie, dictatură, democraţie,comunism sau socialism nu a venit cu un sistem de valori pentru marea masă a populaţiei, ba din contra, s-au folosit diferite metode, mai drastice sau blânde, pentru controlul maselor de oameni. Noul sistem capitalist instaurat cică după 1990, a lucrat şi lucrează după metode testate de subjugare, adică cele folosite de comunişti şi a apărut mai nou, metodele occidentale, brevetate deja în anii de experienţă de supunere a populaţiei vestice, în anii trecuţi.
Capitaliştii au descoperit ca nu e bine să faci ţarc la vite, pentru că sunt costuri mari la un gard solid, că vitele sunt sălbatice, şi pot să-l dărâme cu coarnele, aşa că au „montat” garduri moderne, respectiv un simplu fir electric, care va electrocuta vita care se apropie de gard.
Aşa şi cu turma umană, capitaliştii impun zi de zi alte reguli de comportament, în aşa fel, încât un cetăţean trăitor într-un stat capitalist, este mai sclav decât orice român înainte de 1989.
În România, regulile capitaliste încep să fie impuse puţin câte puţin de către organismele internaţionale, mai direct de către U.E. şi Banca Mondială.
Datorită faptului că la conducerea ţării, după 1989, s-au perindat numai membrii de vază ai fostului PCR, şi slugi ale partidului, este normal ca procesul comunismului să nu aibă loc niciodată, şi nici nu se vor devoala metodele comuniste de supunere a populaţiei, pentru că aceste metode sunt folosite şi acum în perioada post comunistă.
Comunismul în România, a impus o regulă simplă, şi anume, nimic nu se făcea dacă nu era comandat sau aprobat de către „partid” prin reprezentanţii lui, secretarul de partid.
Practic în perioada comunistă, dacă aveai vreo iniţiativă, riscai să fii urecheat de către partid, pentru că ai idei. Aşa că încet, încet, în România a apărut nepăsarea şi fuga de răspundere a oricărui român care făcea parte din sistem. Arhitecţii trebuiau să primească aprobare de la partid pentru proiectele lor, inginerii pentru orice idee novatoare, chiar dacă avea efecte de mărire a unei producţii, nu puteau face nimic dacă nu aveau aprobare de la partid. Primarii nu puteau da case la populaţie dacă nu avea aprobare de la partid. Şi aşa mai departe. Orice acţiune a unui om aflat pe un loc de decizie, ca o aberaţie, nu putea lua nici o decizie fără aprobarea partidului.
Această asumare a răspunderii de către partid, a făcut să se implementeze în mintea românului, că el nu are nici o răspundere, că răspunde partidul.
Apoi a apărut ca sport naţional, fuga de răspundere a oricărui român, indiferent de locul şi poziţia sa în societate, indiferent de locul de muncă. Aşa că nu trebuie să se mire nimeni, dacă acum, după douăzeci de ani de la căderea comunismului, în ţara asta nu merge nimic.
Pentru că fuga de răspundere, acţionează ca o dependenţă de drog în mintea a cel puţin 80% dintre români, care nu sunt decât simpli executanţi ai unor ordine. Culmea este că români din aceştia se află angajaţi în structurile statului român, la diferite nivele, sunt oameni care nu gândesc cu propriul cap, şi pentru orice acţiune trebuie să primească îndrumări şi indicaţii.
Ce face românul când vrea să fugă de răspundere, nu are soluţii la o problemă, dar vrea să se dea inteligent ?! Simplu, perorează, critică, semnalează şi aduce acuzaţii, dar aduce acuzaţii numai persoanelor care nu-i pot întoarce critica sau acuzaţia.
E suficient să stai să priveşti la televizor, câteva talk-show-uri cu subiecte, fie politice, economice sau sociale, şi vei vedea câţi români suferă de această boală, a constatării de fapte, a aduce acuzaţii, sau a bate apa în piuă, fără nici un rezultat concret pentru societatea românească.
Cea mai tare meserie şi cea mai bănoasă, la ora actuală în România, este datul cu gura.
România la ora actuală a fost transformată, cu ajutorul „aleşilor” într-un poligon de testare, a tuturor ideilor care pot face din fiinţa umană, o vită ascultătoare, supusă, care să nu se poată revolta sub nici o formă, iar sistemul de opresiune este conceput aşa de măiestrit, ca un laţ special, din care dacă încerci să scapi, te spânzuri singur.
Stau şi mă gândesc până la ce nivel de înjosire va ajunge poporul român. Sunt înregimentaţi în partide ca vitele, nu au nici un cuvânt de spus, că „organili” sunt deja la butoane.
Este trimis obligatoriu copilul la stâna cea mică, adică grădiniţă. Deci nici cei şapte ani de acasă nu îi va mai avea românul. Este vaccinat şi însemnat împotriva voinţei lui, contra tuturor epidemiilor inventate şi nu numai. Se dau teste, în şcoala geneală, care atestă din start, că omul nu mai poate evolua în viaţă, teste care îţi pun o etichetă şi te-a dirijat automat la grajdul tău. Dintr-un rahat de miliţian, poţi evolua în parlamentar, sau din căpitan de vas poţi evolua în preşedinte de stat.
Dar când supuşii tăi, au probleme în a se certa între ei, şi în a se urî reciproc, tu ca şmecher ce eşti, din vechea gardă a partidului şi nu numai, nu-ţi rămâne decât să-i zădărăşti unul împotriva altuia, şi în timp ce ei se muşcă unul pe altul, tu le pui zăbală, frâu şi marcaj de tablă la ureche. În licee, se pune accentul pe latura sexuală a tinerilor, nu pe cea educativă. Programa şcolară şi manualele şcolare sunt făcute de specimene, care sunt ultimele rebuturi ale acestui popor român.
Aşa că în România se poartă la greu, aruncatul pisicii în curtea celuilalt.
Nimeni nu este vinovat de nimic, nimeni nu răspunde de nimic, fiecare român prins în „greşeală”, de la vlădică la opincă, va căuta să arunce motanul (sic), la altul.
Halal popor, halal ţară!

Primit de la Doru Dascalu.