Orice om matur şi nu numai, a aflat pe parcursul vieţii, noţiunea cuvântului „duel”. Dacă te uiţi în DEX, afli că duelul este o confruntare între două persoane, în prezenţa a unor martori stabiliţi dinainte. Sau figurativ, o confruntare verbală între două persoane sau publicaţii. Comportamentul politicienilor români, îl putem încadra cred că la o ceartă de mahala. Că numai în mahala se pot înfrunta prin cuvinte, două persoane, dar nestabilind nici un martor, nu se cheamă duel, au doar martori ca spectatori, alţi mahalagii, care asimilează cearta ca pe un spectacol.
Nu e nimic altceva decât o ceartă de mahala.
Politicienii români pentru că nu şi-au stabilit din timp martori la polemica lor, putem trage concluzia că este o banală ceartă de mahala.
Şi dacă nu şi-au stabilit martori, iar noi cetăţenii suntem spectatori, uneori fără voie, politicienii nu realizează în mintea lor că se fac de râs ?!
Dar culmea este că există „martori” printre spectatorii „plătitori de taxe şi impozite”, care se auto-declară că ei sunt stabiliţi ca martori la „duel”, mai de mult şi chibiţează cu o fervoare mai rău decât politicianul pe care îl susţine.
Aceşti chibiţi sunt mult mai periculoşi, decât orice, în această ceartă a politicienilor români. Dacă un politician român este contrat prin vorbe de către un martor involuntar al polemicii lui cu un adversar, politicianul îl va ignora sau îi va răspunde civilizat, ori îl va lăsa în plata domnului.
Nu acelaşi lucru se întâmplă şi când te împinge gaia, să conteşti spusele unui politician român în faţa unui chibiţ de al acestuia. Ai şanse foarte mari să primeşti o replică contondentă, respectiv să iei bătaie la propriu.
Şi vine întrebarea logică! Ce om poate fi acela care acceptă, pentru că foarte mulţi politicieni români acceptă, ba chiar încurajează „chibiţarea”, care doreşte votul meu, dar comportamentul lui nu se încadrează în educaţia pe care am primit-o?!
De ce aş vota pe unul din mahala, ca să conducă treburile cetăţii?!
Nenorocirea este că sunt mulţi chibiţi de mahala, care achiesează (sic) la un comportament cât mai de mahala, al unui politician român.
Altă nenorocire, este că sunt români în high-life, aşa zişii ’telectuali, care agreează şi ei vorba de mahala, dar îmbrăcată în vorbe docte, de genul „să-mi numere ouăle”, sau au „broaşte în gât” !
Şi cum români din ambele tabere sunt cu duiumul, România va avea în continuare politicienii pe care îi votează aceştia, pentru că îi reprezintă!
Dar vin şi mă întreb, pe noi ăştia care nu suntem din mahala, şi cred că nu puţini, cine ne mai reprezintă ?!

Am primit aceasta "povestioara" de la Doru Dascalu prin mail.